Un anno fa ci lasciava una grande donna: Rosaria Floris scrittrice, giornalista, donna impegnata nel sociale e nella cultura, una cagliaritana distinta, mai supponente. Ho avuto il piacere di scrivere, dibattere, di discutere delle vicende e storie della nostra città. Mai scontata e mai banale, Rosaria sapeva descrivere senza voli pindarici: sia la cucina casteddaia, che il carnevale, che sa ratantira, sia la storia di Sant’Efisio come spettacoli e culture importanti. È una casualità che oggi, giovedì grasso, ricorra l’anniversario del decesso, il carnevale casteddaiu di cui scrivemmo insieme, comprende due suoi contributi di cui mi onoro, avendo curato il libro “È morto canciofalli…”. Ci ha lasciato un anno fa, ci ha lasciato una poesia che oggi, proprio per la coincidenza, voglio riproporvi:
Est arribau Cancioffali di Rosaria Floris
Est arribau Cancioffali
precisu e puntuali
ma funti pagus chi di faint festa, chi di tenint cunpangia.
Aund’est andau su bellu nostru Cancioffali
Chi ominis comenti Tonino d’Angelo e Pinuccio Schirra
anti portau po s’allirgai cun sa G.I.O.C.
… cambara, cambara, cambara’e maccioni, donami una cicca,
donamindi un’atra
Custa non mi basta, arrengenge, arrengen, ge.
C’est sempri Arlecchino, Pulcinella, Colombina, Brighella,
ci funti puru cunilleddus, unu biancu cun s’arrellogiu in su zugu
castiendi Alice chi ancora non ha cumprendiu de s’agatai
in duna istoria.
C‘est sa fata turchina cun sa bacchittedda
e s’ istedda de oru.
Ci funti puru is pipieddus allirgus
Prexiaus e cun ogus spantaus, abettendi
su rei Cancioffali chi non c’è prùs.
Trumbittas, tamburellus e coriandoli, gioghendi e currendi
A giru a giru tzerriendi: bessi a foras Cancioffali,
evviva is mascareddas,
allirgas e afroddieras, chi circant de fai sparessi
is tribulias de sa vida de is mammas insoru, ancora aicci turmentada.
Ci funti is zippulas e is meraviglias,
ma arregordaisi chi si mancat Cancioffali, sa vida est
coment una minestra chenz’e Sali.
Cancioffali danti bocciu non est prùs torrau a allirgai
is notis de sa Rantantira a Casteddu.
Ci funti in ateras bidda de sa terra nostra de grandu
tradizioni chi sighint a s’amostai in su tempus nostru
is mascaras de:
su Bundu de Orani, i Mamutones, e atras ancora
c’est orgogliu de sa memoria
Ma Canfiofali casteddaio, cun sa Panettera,
sa Dira, su Dottori, su Tiaulu, Carmen Miranda, s’Arregatteri,
su Piscadori, sa Gattu e is carrus approntaus de sa G.I.O.C.
cun impitzus mascararas de tottu su mundu
candu ant’a torrai a allirgai is arrugas de Casteddu nostru?
Proprio per questa prosa e tanto tanto altro abbiamo dedicato a lei l’edizione 2020 del carnevale cagliaritano.










